Crearea lumii văzute

 

Lumea a fost creată de Dumnezeu “din nimic”. Cuvântul ebraic “bara” înseamnă a aduce de la nefiintă la fiintă.

          Sf. Atanasie: “Dacă Dumnezeu nu e si autorul materiei si a făcut lucrurile dintr-o materie existentă, atunci El apare slab, deoarece nu a putut fără materie să producă cele existente, asa cum slăbiciunea tâmplarului se arată prin aceea că, fără lemn, el nu poate face nimic.”

          “La început a făcut Dumnezeu cerul si pământul”(Facere 1:1) “la început” înseamnă la începutul timpului

. Fer. Augustin spune că lumea a fost creată deodată cu timpul. 

          Curentele dualiste sustin că si materia este preexistentă si că  Dumnezeu nu este creator ci Demiurg; cele materialiste spun că lumea e un produs

 al evolutiei iar panteismul crede că tot ceea ce ne înconjoară este Dumnezeu. 

          Sf. Vasile spune că lumea este opera întregii Treimi: “Tatăl este cauza cea îndeplinitoare, încât cele create îsi au existenta din voia Tatălui, sunt aduse la existentă prin lucrarea Fiului si se desăvârsesc prin lucrarea Sfântului Duh”.

          Motivul creării lumii este lauda lui Dumnezeu si fericirea creaturii.

          Lumea a fost creată bună(nu perfectă) si potrivită scopului pentru caree am fost făcuti: “si a privit Dumnezeu toate câte a făcut si iată erau bune foarte”(Facere 1:31) “orice făptură a lui Dumnezeu este bună si nimic nu este de lepădat”(I Tim.4:4).

          Răul a intrat în lume datorită omului si libertătii sale de vointă(“…printr-un om a intrat păcatul în lume si prin păcat moartea… Rom. 5:12). Răul îsi are izvorul în îngerii care au căzut si în omul care s-a abătut de la izvorul binelui. Răul fizic si moral nu au o existentă proprie, ci apar ca o lipsă a binelui, asa cum întunericul se întinde acolo unde se retrage lumina.

          Expresia “netocmit si gol”(Fac.1:2) se referă la materia din care Dumnezeu a format celelalte elemente văzute si în care se cuprindeau toate ca într-o matrice a lor.

După crearea materiei a urmat pregătirea ei în 6 zile:

1.   Lumina

2.   Bolta cerească (despărtind apele de deasupra tăriei de cele de dedesubt)

3.   Pământul, mările  si plantele

4.   Luminătorii mari si mici(soarele, luna, stelele)

5.   Vietuitoarele din apă si cele din aer

6.   Animalele , târâtoarele si omul

          Forma universului era dată

 în materie, odată cu aducerea ei la existentă. În creatie se observă o evolutie de la simplu

 la complex, de la anorganic la organic. Această evolutie a fost dirijată de Dumnezeu, din interiorul

 

 creatiei prin rationalitatea ei. “Creatio originalis” a fost urmată de “creatio continua”(evolutie dirijată de Dumnezeu) si se va încununa cu o “creatio nova” la a doua venire a Mântuitorului. 

          Biblia nu este o carte de stiinte naturale. Ea numai ne arată că Autorul/Creatorul lumii este Dumnezeu.

          În ziua a 7-a (Sâmbăta), Sf.Scriptură spune că “Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut”(Fac.2:2). Nu trebuie să întelegem acest verset ca pe odihnă proriu-zisă, ci ca o încetare a creatiei urmată de o începere a purtării de grijă (a proniei) fată de creatură.

Pentru cei care se întreabă: De ce mergem Duminica la biserică si nu Sâmbăta care este ziua în care s-a odihnit Dumnezeu? Să stie că Domnul Iisus a înviat Duminica, iar noi asta prăznuim. Pentru noi crestinii, Duminica e zi de rugăciune, nu doar de odihnă. Această zi a devenit zi de rugăciune pentru toti crestinii, începând din timpul Apostolilor, care se adunau în prima zi a săptămânii(Duminica), pentru a frânge pâinea.

Ziua I (Duminica)

Ziua a-II-a
Ziua a-III-a
Ziua a-IV-a

Ziua a-V-a

Ziua a-VI-a

Ziua a-VII-a (Sambata)

Natura dupa creatie